Salarizarea in acord - ce este, legislatie, conditii de acordare

Salarizarea in acord se refera la plata angajatilor pe baza rezultatelor obtinute la munca, respectiv bunuri materiale, servicii, informatii, operatiuni, in functie de caz.

Aceasta forma de salarizate este negociata de patronate si de reprezentantii angajatilor si stipuleaza ca o productie mai mare, intr-un anumit interval de timp, se traduce printr-un salariu mai mare. Salarizarea in acord este folosita mai ales in zona de productie, unde angajatii se ocupa cu operatiunile necesare pentru fabricarea unui produs finit. Salariul se calculeaza pe salariat, pe tipul de produs fabricat, si se aplica un tarif pe unitatea de timp, de exemplu, cate piese produce un angajat pe ora.

• Cadru legislativ
• Tipuri de salarizare in acord
• Stabilirea salariului
• Plata contributiilor

Cadru legislativ

Salarizarea in acord nu este reglementata in mod expres in Codul Muncii, insa aceasta legislatie nu trebuie ignorata. Prin articolul nr. 164 din Codul Muncii, se introduce modul de calcul al salariilor.

Astfel, angajatorul este obligat prin lege ca, in cazul unui program de munca de opt ore pe zi, 40 de ore pe saptamana, sa ofere cel putin salariul minim pe economie. In cazul in care se lucreaza mai putin de opt ore pe zi, salariul minim brut se va calcula prin raportarea salariului minim de baza la numarul de ore potrivit programului de lucru semnat de parti, prin contractul de munca.

De asemenea, in articolul nr. 162 din Codul Muncii, se mentioneaza ca salariul minim se stabileste si prin negocierea contractului colectiv de munca.

Daca un salariat realizeaza mai multe piese intr-un anumit interval de timp, acesta poate fi rasplatit prin adaosuri la salariu (articolul nr. 160 din Codul Muncii).

Pentru angajatii care se incadreaza la salarizarea in acord, salariul va include salariul de baza minim brut orar pe tara, la care angajatorul poate adauga rubrici aferente adaosurilor sau bonusurilor de acord si modului de stabilire a acestora. Aceste aspecte vor fi trecute in contractul individual de munca si/sau in contractul colectiv de munca.

Adaosul de acord va suplimenta salariul de baza, in functie de salariat si de capacitatea sa de munca. De exemplu, intr-o zi poate realiza patru piese pe ora, in timp ce, in alta, poate executa sase piese pe ora. In multe fabrici, exista si o norma de munca; daca aceasta nu este atinsa, va duce la anularea totala sau partiala a adaosului de acord.

In orice caz, salariatul va beneficia cel putin de salariul de baza, care trebuie sa nu fie mai mic de salariul minim pe economie, potrivit articolului nr. 164 din Codul Muncii. Nerespectarea prevederilor legate de plata salariului minim brut pe tara atrage dupa sine o amenda cuprinsa intre 300 si 2.000 de lei (articolul nr. 260 alin.(1) lit. a Codul Muncii).

Afla totul despre SALARIZARE de 👉 AICI

Tipuri de salarizare in acord

Pe scurt, salariul depinde de munca prestata. In unele situatii, se pot lua in calcul munca individuala, numarul de piese realizate intr-o ora sau munca realizata de echipa, asa cum este cazul unei colectiv ce lucreaza in constructii sau santiere navale. In acest ultim caz, seful de echipa este responsabil cu repartizarea salariilor, in functie de timpul de munca al angajatilor si de calificarea lor.

Stabilirea salarizarii in acord nu se fixeaza doar prin contractul individual de munca, ci depinde si de ritmul general de munca din firma, de cerinta sincronizarii activitatilor realizate, atunci cand este nevoie de mai multi salariati pentru realizarea unei piese.

In linii mari, salarizarea poate fi in acord direct si indirect. Aceste doua categorii au si cateva forme particulare, despre care vom vorbi mai jos.

Salarizarea in acord direct

Salarizarea in acord direct se stabileste pe baza de tarife pe unitate de produs, unitati fizice executate sau pe lucrarea realizata. Aici pot intra bucatile, metrii, tonele, in domeniul industriei, metrii cubi in zidarie, tencuieli, constructii sau dulgherie, numarul de hectare lucrate, numarul de animale ingrijite, tonele de marfa transportata, in cazul firmelor care se ocupa de transport marfa.

Un caz particular este sistemul „ora-standard” sau „minut-standard”, asemanator cu salarizarea in regie. Se aseamana cu ideea de acord direct, prin faptul ca plata se realizeaza in functie de numarul de piese executate.

Diferenta dintre ele consta in faptul ca, in loc de o fixare a pretului pentru fiecare unitate produsa, angajatorul stabileste o norma de timp pentru fabricarea unei anumite piese sau pentru realizarea unor operatiuni.

Cu alte cuvinte, muncitorul este platit cu un salariu orar, in functie de munca prestata efectiv, in timpul celor 60 de minute. Pentru a intelege mai usor, iata un exemplu: daca norma de timp este de 3 piese pe ora, iar un muncitor va realiza 5 piese in acelasi interval de timp, el va fi platit cu 50% din salariul sau orar.

Pentru „minutul-standard” sau norma pe minut, norma de cantitate de munca pe produs, care trebuie realizata de un salariat, se calculeaza ca un minim pe minut. De exemplu, exista un numar minim de operatiuni care trebuie realizate intr-un minut. Daca salariatul realizeaza cu 1-2 operatiuni mai mult, va primi un adaos de acord.

Salarizarea in acord indirect

Acordul indirect reprezinta o forma de salarizare care se aplica pentru personalul ce serveste mai multi salariati in mod direct. Aplicat la scara mica, salarizarea in acord direct este intalnita la reglatorii de utilaje, masinistii de pe utilajele de constructie sau macaragiii de tip incarcare-descarcare. Cu alte cuvinte, se aplica in acele cazuri in care calitatea lucrarii executate si volumul de munca au efect si conditioneaza realizarile angajatilor serviti. In astfel de cazuri, se normeaza numarul muncitorilor si nu al operatiunilor realizate, iar acestea sunt exprimate sub forma unor sfere de atributii si a unor zone de servire.

Salarizarea in acord progresiv

O forma particulara de salarizare in acord este cea in acord progresiv. Aceasta consta in realizarea unui anumit numar de sarcini, prevazute anterior, iar odata ce acest cumul se mareste, ajunge sa creasca si tariful pe produs sau lucrare.

Salarizarea progresiva este folosita mai ales in acele locuri de munca unde se doreste stimularea productiei. Odata ce se depaseste un anumit prag, tariful pe unitate creste, fie doar pentru partea de productie care depaseste norma, fie pentru intreaga productie realizata, in functie de cum s-a stabilit in contractul colectiv de munca.

Vezi 👉 AICI SOFTWARE SALARIZARE

Salarizarea pe cote procentuale

O ultima forma de salarizare in acord este cea pe cote procentuale, numita si salarizare pe tarife. Se aplica mai ales in achizitii, prestari servicii sau in desfacere. Veniturile se raporteaza la nivelul de realizare a atributiilor stabilite pentru fiecare angajat.

Avand in vedere ca volumul de vanzari nu depinde doar de volumul de munca sau de felul in care angajatii se poarta cu potentialii clienti, ci si in functie de sezon, vad comercial si altele, cotele procentuale sunt stabilite lunar, trimestrial, sezonier sau anual.

Salarizarea prin cote procentuale are drept obiectiv stimularea vanzarilor sau a prestatiei de servicii. De multe ori, persoanele care realizeaza astfel de activitati au contract de munca pe durata determinata. Legatura salariatilor cu firma se realizeaza prin contracte speciale de prestari servicii, precum vanzarea de ziare si reviste, vanzarea de carte etc.

Stabilirea salariului

In general, salarizarea in acord se stabileste in functie de numarul de produse realizate fie intr-o ora, fie intr-o zi normala de lucru, opt ore. Mai jos este un exemplu de calcul al salariului.

Un angajat are un salariu de baza de 1.346 de lei pe luna. Intr-o luna exista, de exemplu, 20 de zile lucratoare, fiecare avand un program de opt ore. Tariful orar se calculeaza prin formula 1.346/20/8 = 8,41 lei.

Daca o piesa necesita 20 de minute pentru a fi realizata, asta inseamna ca intr-o ora, un angajat va realiza trei piese, salariul pe bucata fiind de 8,41/3 deci 2,803 lei/piesa. In cazul optimist, un angajat va realiza 24 de piese pe zi, lucru care inseamna 24x20 = 480 de piese pe luna.

Presupunand ca salariul minim pe economie se acorda pentru un numar minim de piese de 300, acest surplus de 180 de piese va fi platit prin adaos de acord.

Plata contributiilor

Conform articolului nr. 140 din Codul Fiscal, asigurarile sociale se preiau din castigurile brute, realizate de o persoana. Potrivit legii, angajatorul este obligat sa plateasca CAS si CASS pentru muncitorii care lucreaza in regim de salarizare in acord.

Aceasta prevedere nu se aplica in cazuri exceptionale, in care venitul este sub salariul minim pe economie (Ordonanta de Guvern nr. 4/2017). Mai jos sunt exceptiile de la plata contributiilor:

• Elevii si studentii cu varsta pana in 26 de ani, aflati intr-o forma de scolarizare;
• Ucenicii mai tineri de 18 ani;
• Persoanele cu dizabilitati, carora legea le recunoaste posibilitatea de a lucra mai putin de opt ore pe zi.

Salarizarea in acord este folosita mai ales in industrie, unde se obtin bunuri materiale, se realizeaza anumite operatiuni sau acolo unde rezultatele muncii pot fi raportate usor, la timp. In ultimii ani, exista o tendinta globala de eliberare a muncitorilor de tensiunea ce poate aparea, ca urmare a remuneratiei in functie de rezultatele individuale. Unele sindicate solicita salarizarea in functie de timp, precum si tehnologizarea unei parti a procesului de productie, pentru ca muncitorii sa fie implicati mai putin in partea mecanica a procesului si mai mult in cea creativa.

Sursa foto: Shutterstock