Inspectiile fiscale in cazul persoanelor fizice – Ce se afla pe grila de risc ? – Elemente de procedura – Cateva spete practice

In articolul precedent pe tema inspectiilor fiscale am abordat principalele riscuri fiscale din perspectiva companiilor.

Insa nu doar companiile sunt vizate de inspectii fiscale, ci si persoanele fizice. Detaliem mai jos ce se intampla in cazul lor.

Ce se afla pe grila de risc in cazul persoanelor fizice?

Spre deosebire de companii, in cazul persoanelor fizice grila de risc utilizata pentru selectia in vederea inspectiei fiscale este transparenta si a fost publicata pe site-ul ANAF. O reluam pe scurt aici, cu mentiunea urmatoare: daca o persoana fizica nu este vizata de inspectia fiscala conform grilei de risc, acest lucru nu inseamna ca nu poate fi afectata de consecinte fiscale.

Un exemplu in acest sens ar fi cazul unei persoane fizice care a fost remunerata in 2017 pe baza de contract de drepturi de autor cu impozitare finala, si care in 2018 a incetat contractul. Daca nu depune declaratia 600 in care sa bifeze casuta cu incetare contract, s-ar putea sa aiba surpriza sa primeasca decizie de impunere din oficiu pentru CAS si CASS pentru 2018, la nivelul salariului minim pe economie, caci autoritatile fiscale au date si din alte surse referitoare la veniturile persoanelor fizice – cum ar fi formularul 205 depus de compania care a platit veniturile pentru care s-a retinut la sursa impozitul pe venit. Si asta ar insemna drumuri suplimentare pentru reglarea situatiei. Mai sunt si alte cazuri – pe unele dintre acestea le mentionam in ultima sectiune a acestui articol. Prin urmare, este bine sa tinem cont de regulile fiscale, indiferent daca suntem vizati direct de o inspectie fiscala sau nu.

Revenind la grila de risc, selectia s-a facut in felul urmator:

Filtrul 1: Identificarea celor care au cheltuieli semnificative

• Asociati/actionari care au imprumutat firma cu sume semnificative, de peste 200.000 lei
• Persoane fizice care cumpara case sau bunuri in valoare de peste 70.000 EUR
• Persoane fizice cu depozite anuale mai mari de 150.000 lei
• Persoane fizice care au cumparat masini mai scumpe de 25.000 EUR

Filtrul 2: Analiza de risc

• Se analizeaza veniturile personale declarate (in principiu cele incepand cu 2011)
• Se analizeaza cheltuielile personale si cresterea valorii patrimoniului (achizitii de locuinte si terenuri, constituiri de depozite bancare, achizitii de vehicule, nave si aeronave, imprumuturi catre firme). Pentru documentare se prelucreaza date din bazele de date ale ANAF sau la care ANAF are acces: informatii financiare publicate, informatii primite de la alte institutii, sesizari de la cetateni, informatii din surse deschise (media, internet), informatii internationale obtinute prin acordurile de schimb de informatii – uneori astfel de schimburi de informatii au loc automat).
• Care sunt sursele de venituri neimpozabile la care au apelat? – estimari de sume retrase din depozite bancare.
• Se face diferenta dintre cheltuieli si total fonduri disponibile pentru a determina daca ar putea exista eventuale venituri nedeclarate.
• Se iau in considerare in esantion cei pentru care diferenta dintre veniturile estimate si cele declarate este mai mare de 10% si mai mare de 50.000 lei.

Filtrul 3: Determinarea cazurilor semnificative, pe baza urmatoarelor criterii:

• Risc anual de nedeclarare mai mare de 1 milion de lei
• Achizitii de proprietati imobiliare de minim 700.000 lei
• Achizitii de autoturisme in valoare insumata de minim 350.000 lei

Filtrul 4: Determinarea posibilitatii acoperirii riscului intre rude – adica daca veniturile declarate ale sotului / sotiei sunt suficiente pentru a explica diferentele dintre valoarea cheltuielilor si a veniturilor declarate (daca au cumparat bunurile respective utilizand partial veniturile sotului / sotiei).

In urma aplicarii filtrelor si a rafinarii ulterioare s-au identificat urmatoarele grupe de risc, iar pentru o parte dintre persoanele din esantion, s-au dat dosare in lucru unor inspectori specializati pe partea de persoane fizice:

Grupa de risc 1: patron bogat de firma saraca (adica cu cifra de afaceri mare, dar cu rezultate proaste, pierderi, etc)

Grupa de risc 2: persoane cu patrimoniu semnificativ dar fara activitati economice cunoscute

Grupa de risc 3: persoane cu venituri volatile (din showbiz, drepturi de exploatare a imaginii, care nu au contracte permanente care sa permita urmarirea veniturilor)

Grupa de risc 4: alte persoane care nu intra in categoriile de mai sus, insa prezinta riscuri semnificative.

Cateva elemente de procedura

In principiu, orice persoana fizica sau persoana juridica care are sau a avut obligatia sa stabileasca, sa retina sau sa plateasca obligatiile fiscale prevazute de lege poate fi supusa inspectiei fiscale.

Pentru verificarea situatiei fiscale personale este prevazuta o sectiune distincta in Codul de procedura fiscala (Legea 207/2015). Aceasta sectiune prevede urmatorii pasi:

• Selectarea pe baza analizei de risc (mentionata mai sus) a persoanelor fizice care vor fi supuse verificarii situatiei fiscale personale.

• Transmiterea in scris a unui aviz de verificare catre persoana fizica care urmeaza sa fie supusa inspectiei fiscale. Avizul de verificare cuprinde:

1. temeiul juridic al verificarii;
2. data de incepere a verificarii;
3. perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii;
4. posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii. Amanarea se poate solicita o singura data, pentru motive justificate;
5. solicitarea de informatii si inscrisuri relevante pentru verificare.
6. solicitarea de depunere a declaratiei de patrimoniu si de venituri.

Este bine sa verificati aceste elemente de pe avizul de verificare ca sa va asigurati de autenticitatea lui. De asemenea, e bine sa verificati legitimatiile de verificare fiscala si ordinul de servciu al inspectorilor, mai ales in cazul in care acestia se prezinta la domiciliu (vedeti OPANAF 2225/2016).

• Solicitarea de documente si informatii relevante pentru determinarea situatiei fiscale personale, in termen de 60 de zile de la primirea avizului de verificare.

Ar fi de mentionat aici ca, precum si in cazul companiilor, si persoanele fizice au dreptul la asistenta de specialitate (avocat, consultant fiscal) pe parcursul inspectiei fiscale. De asemenea, persoana fizica poate desemna o alta persoana care sa furnizeze informatii in locul ei.

• Depunerea declaratiei de patrimoniu.

Tot in termenul de 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, persoana fizica verificata trebuie sa depuna declaratia de patrimoniu si de venituri solicitata de organele fiscale.

Persoana fizica poate solicita o singura data amanarea verificarii din motive intemeiate.

Daca persoana fizica nu depune documentele justificative solicitate, atunci organul fiscal poate face o estimare a bazei impozabile suplimentare pe baza de metode indirecte, si poate stabili astfel impozit pe venit suplimentar de plata, plus dobanzi si penalitati de intarziere.

• Solicitarea de documente suplimentare, atunci cand e cazul. Termenul prevazut de Codul de procedura fiscala care trebuie sa ii fie acordat persoanei fizice este de minim 10 zile.

Prezentarea documentelor justificative se consemneaza intr-un document semnat de ambele parti.

• Suspendarea verificarii

Suspendarea verificarii se poate face din urmatoarele motive: efectuarea unei expertize, efectuarea identificarii unor persoane in vederea stabilirii realitatii unor tranzactii, solicitarea de informatii suplimentare de la terti, sau autoritati fiscale din alte state si valorificarea acestora.

Si persoana fizica poate solicita o singura data suspendarea verificarii pe motive obiective intemeiate.

• Prezentarea proiectului de raport de verificare de catre echipa de inspectie

Durata verificarii prevazuta de Codul de procedura fiscala este de maxim 365 de zile de la data inceperii verificarii comunicate prin aviz. Nu se iau in calcul la aceasta perioada suspendarile.

• Stabilirea unei audiente, in cazul in care persoana fizica doreste acest lucru (daca are obiectii sau opinii divergente)
• Emiterea raportului de verificare
• Prezentarea punctului de vedere in scris al persoanei fizice, in termen de cel mult 5 zile lucratoare
• Emiterea deciziei de impunere sau a deciziei de incetare a verificarii in cazul in care nu se ajusteaza baza impozabila.

Ca si in cazul companiilor, se pot stabili masuri asiguratorii si pentru persoanele fizice. De asemenea, daca sunt nemultumite de cele incluse in raportul de verificare si in decizia de impunere, persoanele fizice pot face contestatie, care poate fi urmata de atacarea raspunsului la contestatie la Curtea de Apel, atacarea deciziei Curtii de Apel la Curtea Suprema de Justitie a Romaniei si atacarea deciziei Curtii Supreme la Curtea Europeana de Justitie.

Cateva spete practice

Prezentam mai jos cateva spete si intrebari practice. Mentionam ca nu este o abordare exhaustiva, ci mai degraba ca sa va faceti o idee ce implicatii fiscale ar putea aparea in cazul unor  situatii sau tranzactii efectuate de persoane fizice.

Rezidenta fiscala a unei persoanei fizice

Rezidenta fiscala a unei persoana fizice este importanta mai ales in cazul in care persoana fizica lucreaza in mai multe state sau obtine venituri din mai multe state, caci atunci poate aparea problema dublei impuneri (adica sa fie impozitata pentru acelasi venit in doua state diferite – cum ar fi cazul, de exemplu, daca unul dintre state impoziteaza veniturile la sursa, iar celalalt are o regula de impozitare globala pe baza rezidentei fiscale).

O persoana fizica rezidenta in Romania e impozitata aici pe veniturile globale obtinute. Daca este impozitata in mai multe tari pentru aceleasi venituri, si daca exista tratate de evitare a dublei impuneri disponibile, problema dublei impozitari ar putea fi solutionata total sau partial prin aplicarea acestor tratate de evitare a dublei impuneri. De regula sunt necesare certificate de rezidenta fiscala sau alte tipuri de certificate (de ex. certificatul A1 pentru contributiile sociale achitate in alta tara) pentru a putea aplica tratatele. Metodele cele mai des intalnite in tratate in vederea solutionarii dublei impuneri sunt obtinerea de credit fiscal in una dintre tari pentru taxele platite in cealalta tara pentru acelasi venit, sau prin exceptarea de la impozitare a acestor venituri in una dintre tari.

Criteriile prevazute de Codul Fiscal pentru a determina rezidenta fiscala a unei persoane fizice sunt urmatoarele:

1. are domiciliul in Romania;
2. centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat in Romania;
3. este prezenta in Romania pentru o perioada sau mai multe perioade care depasesc in total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic vizat;
4. este cetatean roman care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain;

Exista criterii similare si pe tratatele de evitare a dublei impuneri.

E-residence

Un caz interesant este cel al persoanelor fizice care isi deschid companii in alte tari, online, pe baza de e-residence. Aici ar fi de mentionat ca e-residence nu inseamna neaparat ca acea companie va fi si rezidenta fiscal in tara respectiva.

Rezidenta fiscala a unei companii este determinata in general de locul unde isi are conducerea efectiva. Astfel, daca o persoana are o companie, pe care o conduce ea efectiv, compania fiind e-rezidenta in alta tara, dar persoana fizica este rezidenta fiscal in Romania, pe baza regulii enuntata mai sus (si care se regaseste si in Codul Fiscal) compania respectiva s-ar putea sa fie rezidenta fiscal in Romania si sa trebuiasca oricum sa plateasca impozite si taxe aici.

Incadrarea corecta a tipului de venit obtinut de o persoana fizica

Persoanele fizice, in special investitorii, ar trebui sa tina cont de incadrarea veniturilor pe care le obtin, caci in functie de natura venitului s-ar putea ca impozitarea acestora sa fie diferita.

De exemplu, veniturile din premii sunt impozitate diferit fata de veniturile din jocuri de noroc. De asemenea, in cadrul veniturilor din premii, daca acestea sunt acordate salariatilor, de fapt vor reprezenta avantaje de natura salariala, impozitate si cu contributii sociale.

Investitorii care detin companii ar trebui sa faca distinctie intre tipul de venit obtinut de companie si tipul de venit obtinut de investitor ca persoana fizica.

Un exemplu in acest sens ar fi o companie care efectueaza tranzactii cu obligatiuni ca activitate principala si obtine venituri din dobanzi. La nivel de investitor, chiar daca el detine compania in proportie de 100%, natura veniturilor obtinute nu va fi de dobanzi, ci de dividende. Acest lucru are importanta pentru ca dobanzile si dividendele sunt impozitate diferit atat pe Codul fiscal, cat si pe tratatele de evitare a dublei impuneri.

Imprumuturi primite de persoane fizice de la nerezidenti, pentru care platesc dobanzi (sau alte venituri platite catre nerezidenti)

In cazul unei persoane fizice care a primit un imprumut de la un nerezident caruia ii plateste dobanzi, aceasta va trebui sa il inregistreze pe nerezident in Romania pe baza formularului 015 sau a formularului 030.

Si, de asemenea, va trebui sa ii retina la sursa impozit pe veniturile nerezidentilor obtinute din dobanzi, daca e cazul (de analizat si tratatul de evitare a dublei impuneri), pe care il va declara prin depunerea formularului 100 si il va vira catre bugetul de stat. De asemenea, va trebui sa depuna si declaratia informativa anuala privind calcularea si retinerea impozitului pe fiecare beneficiar de venit.

In mod similar se procedeaza si in cazul in care sunt platite alte tipuri de sume catre nerezidenti (care reprezinta venit din perspectiva nerezidentului) pentru care exista obligativitatea aplicarii impozitului cu retinere la sursa pe veniturile nerezidentilor.

Inregistrarea in scopuri de TVA sau in scopuri speciale de TVA

In anumite cazuri si persoanele fizice si PFA-urile care desfasoara activitati economice trebuie sa se inregistreze in scopuri de TVA sau in scopuri de TVA pentru raportarea in VIES.

Inregistrarea in scopuri de TVA in regim normal (conform art. 316 din Codul fiscal) se face la depasirea plafonului anual de 220.000 lei (plafon care va fi revizuit si crescut anul acesta la 300.000 lei).

De asemenea, uneori este obligatorie inregistrarea in scopuri speciale de TVA (conform art. 317 din Codul fiscal), pentru raportarea in VIES, chiar daca nu a fost depasit plafonul. Un exemplu in acest sens ar fi cazul unei PFA care presteaza servicii catre companii platitoare de TVA din UE. Aceasta PFA, neplatitoare de TVA, trebuie sa se inregistreze in scopuri de TVA in vederea raportarii in VIES si va primi un cod special de TVA.

Codul special de TVA va fi utilizat doar pentru tranzactiile cu companii din UE, nu si pentru tranzactiile interne sau companii din afara UE. De asemenea, va trebui sa completeze declaratia 390 VIES pentru lunile in care sunt tranzactii cu companii din UE (conform art. 325, alin. 1 din Codul fiscal, si a Ordinului 591/2016).

Ar trebui de urmarit si aceste aspecte fiscale.

Autor: Ina Tornea, ADIT