Intrarea in insolventa - Care este procedura legala si ce optiuni are compania?

Fie ca esti angajat sau angajator, insolventa nu reprezinta o situatie pe care doresti sa o intampini. De aceea, este foarte important sa te documentezi temeinic despre ce inseamna insolventa si ce demersuri trebuie sa faci cand ajungi in acest impas.

• Ce este insolventa?
• Principiile insolventei
• Angajatii si insolventa
• Obligatiile si riscurile angajatorilor

Ce este insolventa?

In cuvinte foarte simple, insolventa este situatia in care o societate ajunge atunci cand nu isi mai poate plati datoriile. Legea care reglementeaza toate procedurile aferente insolventei (dar si a preventiei sale) este Legea nr. 85/2014, denumita in continuare “Legea 85”.

In Art. 5, alineatul 29 al acestei Legii 85, insolventa este definita ca: „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile [...]”.

Cand intervine procedura insolventei?

Prezumtia de insolventa apare dupa 60 de zile de la data scadenta, daca debitorul inca nu si-a platit datoria fata de unul sau mai multi creditori.

De asemenea, insolventa poate fi dovedita ca fiind iminenta, atunci cand se demonstreaza ca fondurile banesti ale debitorului sunt insuficiente pentru a putea plati datoria pana la data scadenta.

Insolventa poate fi ceruta nu doar de creditori, ci si de firma, in momentul in care constata ca nu isi mai poate plati datoriile.

Cui se aplica?

Art. 3 al Legii 85 mentioneaza faptul ca procedurile insolventei pot fi aplicate profesionistilor. Acestia sunt definiti in Codul Civil drept „toti cei care exploateaza o intreprindere”, cum ar fi comerciantii, întreprinzătorii, operatorii economici, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale. Trebuie sa retii insa ca acelasi Cod Civil mentioneaza ca nu este obligatoriu ca aceasta exploatare sa aduca profit.

Practic, profesionistii includ toate persoanele fizice sau juridice autorizate care produc bunuri sau ofera servicii, indiferent daca activitatea lor este de natura comerciala sau civila.

Legea 85 mentioneaza insa si cateva exceptii, reprezentand indivizi si instituii carora nu li se aplica acest procedeu de insolventa:

• cei care practica profesiile liberale;
• cei al caror regim de insolventa este prevazut cu dispozitii speciale;
• institutiile de invatamant preuniversitar si universitar;
• institutele nationale de cercetare si dezvoltare;
• Institutele, centrele sau statiunile de cercetare ale Academiei Romane.

Principiile insolventei

Art. 4 al Legii 85 enumera 13 principii ale insolventei, dupa cum urmeaza: 

1. maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor;
2. acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si derularea procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala, cu un minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura;
6. recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul insolventei sau al unei proceduri de prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca efect reducerea riscului de credit la o suma deja datorata intre parti sau chiar la zero atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare;
8. asigurarea accesului la surse de finantare in procedurile de prevenire a insolventei, in perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creante;
9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a cunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment;
10. favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a incheierii unui concordat preventive;
11. valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;
12. in cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in scopul abordarii integrate a acestora;
13. administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de catre practicieni in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul instantei de judecata.

Ideea acestor principii este de a oferi in mod legal sanse firmelor de a se redresa (de exemplu, prin maximizarea activelor sau prin incurajarea dialogului cu creditorii). In acelasi timp, principiile se asigura ca si drepturile creditorilor sunt respectate.

 Atunci cand intra in insolventa, o companie are practic doua optiuni: reorganizarea si falimentul. Putine firme reusesc insa performanta de a se reorganiza, din cauza faptului ca aplica pentru insolventa atunci cand nu mai au nicio alta alternativa financiara.

Angajatii si insolventa

Insolventa nu ar trebui sa afecteze drepturile salariale ale angajatului. Daca o companie debitoare doreste sa recurga la o concediere colectiva pentru a reduce costurile sale, ea nu o poate face decat in conformitate cu Art. 69 din Codul Muncii:

„In cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la: 

a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati;

b) atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati.” 

In cazul nerespectarii legilor codului, decizia de concediere poate fi anulata. Trebuie avut in vedere si faptul ca preavizul dat angajatului concediat nu poate sa fie mai mic de 20 de zile lucratoare.

Drepturile angajatilor

Angajatii pot chiar sa ceara inceperea procedurii de insolventa, in cazul neplatii salariilor pe o perioada mai lunga de timp. In aceasta situatie, ei devin creditori. Cuantumul minim al creantei angajatilor este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Indiferent de motivul insolventei unei companii, salariatii au dreptul de a delega un reprezentat pentru a participa la adunarea creditorilor si a vota in numele lor. Dreptul de vot al delegatului se extinde si asupra planului de reorganizare judiciara a societatii debitoare.

In cazul concedierii colective, recuperarea salariilor este o etapa foarte importanta pentru angajati. Art. 161 al Legii 85 specifica ordinea in care creantele vor fi platite de catre debitor. Astfel, salariile sunt a treia creanta pe care debitorul trebuie sa o plateasca, dupa cheltuielile aferente procedurii de insolventa si finantarile acordate debitorului in perioada de observatie (timp in care societatea a continuat sa-si desfasoarea activitatea).

In plus, angajatii pot apela la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale. Acest fond este intemeiat prin Legea nr. 200/2006, administrat de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si constituit prin contributiile lunare ale angajatorilor. Despagubirile oferite de acest fond pot fi de pana la trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare angajat.

Obligatiile si riscurile angajatorilor

Odata initiata procedura de insolventa, angajatorul debitor poate desface contractele de munca ale prezentilor salariati. Aceasta se face doar prin intermediul administratorului sau lichidatorului judiciar.

Asa cum am aratat, concedierile colective trebuie facute in conformitate cu prevederile Codului Muncii. In cazul nerespectarii normelor, angajatii pot solicita anularea procesului de concediere.

Desi este o metoda des intalnita de a trata situatia de insolventa, prin concedierea colectiva angajatorul debitor risca incetarea activitatii si isi reduce semnificativ sansele de a putea intra in procesul de reorganizare. De aceea, este foarte important ca angajatorul sa initieze intotdeauna un dialog atat cu creditorii, cat si cu salariatii sai.

Sursa foto: Shutterstock.com