Ce este partajul: legislatie, tipuri de partaj, acte necesare si cum se impart bunurile in instanta si la notar

O procedura de multe ori greoaie si costisitoare, partajul poate fi facut si fara bataie de cap, atunci cand cei care-si impart bunurile comune ajung la un acord.

• Ce este partajul

• Cadru legislativ

• Tipuri de partaj

• Acte necesare la partaj

• Cum se impart bunurile comune la partajul in instanta

• Ce costuri implica partajul judiciar

• Obligatia de intretinere: pensia alimentara

Ce este partajul

Partajul este o procedura prin care inceteaza proprietatea comuna asupra unor bunuri aflate in devalmasie sau in coproprietate intre doua sau mai multe persoane. Pe scurt, partajul inseamna impartirea bunurilor comune. El poate sa apara intre soti, mostenitori sau intre parteneri de afaceri. Un exemplu pentru ultimul caz: daca doi prieteni cumpara impreuna un teren si, la un moment dat, ajung la concluzia ca drumurile lor trebuie sa se separe, terenul poate fi impartit intre cei doi prin partaj.

Bunurile comune pot fi de doua feluri, in functie de tipul de proprietate:

• proprietatea comuna in devalmasie - sunt bunurile detinute la comun si simultan de mai multe persoane, fara ca acestea sa aiba o cota-parte deja stabilita. In cazul casatoriei, aceste bunuri se impart prin partaj. Toate bunurile obtinute de cei doi soti in timpul casatoriei sunt, de regula, proprietate comuna in devalmasie, fie ca este vorba despre bunuri mobile (autoturisme, mobila), fie imobile (apartamente, case sau terenuri);
• proprietatea comuna impartita in cote-parti - sunt acele bunuri care apartin mai multor titulari ai unor cote-parti determinate, care sunt fractii ale intregului. Acest tip de proprietate apare mai ales in cazul rudelor sau al partenerilor de afaceri.

Bunurile proprii ale fiecarui sot nu intra in niciunul dintre cazurile de mai sus si nu fac obiectul partajului. Potrivit legii, in aceasta categorie intra:

• bunurile obtinute inainte de casatorie;
• bunurile obtinute prin mostenire;
• bunurile primite prin donatie, in afara cazului in care donatorul a prevazut in mod expres, in contractul de donatie, ca aceste bunuri sunt comune celor doi soti;
• bunurile de uz personal - obiectele de imbracaminte si bijuteriile personale, de exemplu;
• drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala, cum ar fi drepturile de autor;
• premiile si recompensele;
• schitele si proiectele artistice;
• indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material cauzat unuia dintre soti (de exemplu, in cazul unui accident, sumele platite cu titlu de daune unuia dintre soti vor reprezenta bun propriu al acestuia);
• bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in locul acestuia (de exemplu, daca sotul schimba ceasul mostenit de la parinti cu un alt accesoriu vestimentar, acesta din urma va fi bunul sau propriu);
• fructele bunurilor proprii (chiria unui apartament mostenit de la parinti).

In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala, ori pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere.

Cadru legislativ

Partajul este reglementat de Codul Civil, mai exact in Capitolul IV (Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor), Sectiunea 2 (Regimul Comunitatii legale) din Legea nr. 287/2009 actualizata.

De asemenea, articolele 339-359 din Codul Civil reglementeaza regimul comunitatii legale. In aceste articole, se mentioneaza care sunt bunurile proprii ale fiecarui sot, regimul veniturilor din munca si celor asimilate acestora, cum pot fi folosite bunurile comune, precum si reglementarile aferente aporturilor intr-o societate (de exemplu, daca unul dintre soti este actionar la o societate comerciala).

Relevant este articolul nr. 358 din Codul Civil, care descrie cum este vazut din punct de vedere legal partajul. Conform acestui articol, „bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala, ori pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere”; de asemenea, „bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neimpartite raman bunuri comune”.

La data casatoriei, sotii pot alege un alt regim matrimonial: regimul comunitatii conventionale sau regimul separatiei de bunuri. Daca acestia nu isi exprima o asemenea optiune, pe timpul casatoriei se va aplica regimul comunitatii legale.

Regimul separatiei de bunuri inseamna, pe scurt, ca fiecare dintre cei doi soti este proprietarul exclusiv al bunurilor obtinute inainte de casatorie, cat si in timpul acesteia, cata vreme sunt dobandite in nume propriu. In cazul in care cei doi soti obtin un bun impreuna (cum ar fi cazul unei locuinte), acesta apartine amandurora in proprietate comuna, in cote-parti.

Cele mai multe casatorii din Romania sunt guvernate de regimul comunitatil legale, conform caruia majoritatea bunurilor dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune si li se aplica regimul proprietatii in devalmasie.

Dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei, sotii pot sa inlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori sa il modifice.

Tipuri de partaj

Potrivit legii, bunurile comune pot fi impartite si in timpul regimului comunitatii. Asadar, nu este nevoie de divort pentru ca sotii sa treaca anumite bunuri in proprietatea exclusiva a unuia dintre ei. De exemplu, locuinta aflata in proprietate comuna in devalmasie poate fi trecuta exclusiv pe numele sotiei. In cazul divortului si, mai apoi, al partajului, acest bun imobil ramane in proprietatea personala a celei din urma. In acest caz, regimul comunitatii nu inceteaza. Bunurile dobandite de catre soti ulterior partajului vor avea tot regimul proprietatii comune in devalmasie.

De asemenea, divortul sau separarea celor doi poate avea loc si fara partaj, care se poate face la o data ulterioara. In functie de natura relatiilor dintre cele doua persoane, partajul poate fi cu acordul partilor, la notar, sau pe cale juridica, in fata instantei.

De interes este si regimul bunurilor comune pana la partaj. In cazul in care unul dintre soti instraineaza un bun comun dupa divort, dar pana la lichidare (de exemplu, vinde un apartament cumparat de soti in timpul casatoriei si isi cumpara o masina sau un alt apartament), bunul dobandit cu suma de bani primita in schimbul apartamentului sotilor va fi, de asemenea, bun comun, in virtutea subrogatiei reale cu titlu universal. Pentru a opera subrogatia, inlocuirea bunului comun cu un alt bun trebuie dovedita. In caz contrar, deoarece regimul comunitatii legale nu mai opereaza, bunul achizitionat de sot va fi bun propriu.

Partajul la notar

Acest tip de partaj are loc atunci cand cei doi soti (in timpul procesului de divort sau dupa ce acesta s-a pronuntat) cad de acord asupra modului de impartire a bunurilor mobile si imobile comune. Aceasta procedura este si cea mai rapida - poate dura de la cateva ore pana la cateva zile -, si cea mai putin costisitoare, pentru ca elimina cheltuielile judecatoresti si onorariile pentru avocati.

Foarte important in cazul partajului la notar este acordul celor doua parti, care trebuie sa prezinte - pe langa actele de identitate - si pe cele de proprietate ale bunurilor comune. Modalitatea de impartire a acestora ii priveste direct pe cei doi (fosti) soti, care pot opta si pentru alte cote, in afara clasicei variante 50%-50%.

Partajul in instanta

Este o procedura de durata, la care se ajunge atunci cand cei doi soti nu cad la intelegere si nu pot face partajul la notariat. Potrivit Codului de Procedura Civila, judecatorul poate decide cum se va face impartirea bunurilor in functie de dovezile prezentate, dar este posibil si acordul amiabil intre cei doi soti.

In fata instantei, persoana care solicita partajul trebuie sa inainteze o cerere din care sa reiasa toate bunurile pentru care se solicita imparteala, valoarea acestora la pretul zilei, locul unde se afla, dar si persoanele intre care are loc partajul.

Acte necesare la partaj

Atunci cand partajul are loc in fata judecatorului, dar sotii se inteleg amiabil asupra modului de impartire a bunurilor, sunt necesare urmatoarele acte:

• cerere de chemare in judecata;
• actele de proprietate ale bunurilor comune, in copie;
• dovada achitarii taxei judiciare de timbru.
  

Partile stabilesc de comun acord modul in care sunt impartite bunurile si pot incheia o tranzactie. Aceasta tranzactie va fi cuprinsa in dispozitivul hotararii judecatoresti.

In cazul in care unul dintre soti solicita partajul in instanta si nu se ajunge la o intelegere, sunt necesare urmatoarele acte:

• cerere de chemare in judecata;
• actele de proprietate ale bunurilor comune, in copie;
• dovezi care sa intareasca dreptul majoritar sau exclusiv al unuia dintre soti asupra bunurilor supuse partajului;
• dovada achitarii taxei judiciare de timbru

In cazul in care partajul are loc la notar, pentru bunurile imobiliare este nevoie de urmatoarele documente:

• actele de identitate ale partilor;
• actele de proprietate ale bunurilor imobile care vor fi partajate;
• certificatele fiscale ale coproprietarilor, obtinute de la ANAF, in care se mentioneaza faptul ca acestia nu au datorii catre stat;
• actele de la Cadastru pentru bunurile imobile;
• extrasul de carte funciara (acesta poate fi obtinut de biroul notarial);
• certificat de urbanism pentru terenuri;
• in cazul apartamentelor, adeverinta de la Asociatia de Proprietari, in care se mentioneaza faptul ca proprietarii sunt la zi cu plata intretinerii.

Citeste si: Certificatul fiscal - cum obtii un certificat de cazier fiscal si in ce consta acesta

Cum se impart bunurile comune la partajul in instanta

La procesul de partaj, modul de impartire a bunurilor comune intre soti este la aprecierea judecatorului, care trebuie sa tina seama de unele criterii. Iata care sunt cateva dintre ele, potrivit legii:

• acordul partilor;
• marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de impartit;
• natura bunurilor;
• domiciliul si ocupatia partilor;
• daca unii dintre coproprietari au facut constructii sau imbunatatiri cu acordul celorlalti.

Impartirea bunurilor consta in doua etape: etapa prealabila si imparteala propriu-zisa. In prima etapa, instanta judecatoreasca stabileste:

• Bunurile supuse partajului;
• Calitatea de coproprietar;
• Cota-parte care se cuvine fiecarui sot;
• Creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care sotii o au unul fata de celalalt.

De asemenea, instanta stabileste compunerea masei de impartit in care intra bunurile comune la data partajului. In plus, instanta decide care a fost contributia fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune, iar pe baza acesteia, va stabili cotele-parti conform carora va dispune partajarea bunurilor. Acest lucru este util, deoarece, in cazul proprietatilor in devalmasie, unde cotele nu sunt individualizate inainte de aceasta etapa a procesului de partaj, instanta nu le poate avea in vedere dupa distribuirea bunurilor.

Etapa a doua, imparteala propriu-zisa, consta in atribuirea loturilor in functie de acordul partilor, de marimea cotei-parti (stabilite anterior) ce se cuvine fiecarui sot, natura bunurilor, domiciliul, ocupatia partilor, faptul ca unul dintre soti a facut constructii sau imbunatatiri cu acordul celuilalt sot inainte de a se cere imparteala etc.

In cazul bunurilor care nu pot fi partajate in natura, cum ar fi, de exemplu, un bun imobil (apartament sau casa), acesta va fi acordat unuia dintre coproprietari, care va trebui sa plateasca celuilalt o sulta, adica o compensatie in bani. In cazul in care nu depune sulta in termen, instanta poate atribui bunul celuilalt sot. Daca nu se ajunge la o intelegere pe aceasta cale, imobilul poate fi vandut la licitatie, iar banii obtinuti se impart fostilor soti in functie de cota-parte pe care a obtinut-o fiecare.

Efectele partajului: fie ca are loc de buna invoiala sau pe cale judiciara, bunurile comune devin proprietate exclusiva a fiecaruia dintre fostii soti, potrivit modalitatilor concrete de impartire. Imparteala bunurilor aflate in coproprietate produce efect constitutiv, adica numai pentru viitor.

Ce costuri implica partajul judiciar

Taxa de timbru judiciar reprezinta plata efectuata de catre orice persoana fizica sau juridica, interesata in rezolvarea pe calea justitiei a problemelor de natura juridica; plata este facuta statului pentru serviciile prestate prin intermediul instantelor de judecata. In cazul partajului, aceasta taxa este reglementata prin Ordonanta de Urgenta nr. 80/2013 actualizata. Iata cum se calculeaza aceasta taxa:

• cererea de partaj propriu-zis in instanta - cu 3% din valoarea masei partajabile;
• stabilirea bunurilor comune care vor fi impartite la partaj - 3% din valoarea acestora;
• stabilirea calitatii de coproprietar si a cotelor-parti care se cuvin fiecaruia - 50 de lei/coproprietar;
• creante pe care coproprietarii le au unii fata de altii, nascute din starea de proprietate comuna - 3% din valoarea creantelor a caror recunoastere se solicita..

Pe de alta parte, daca cererile de partaj se formuleaza in cadrul aceleiasi actiuni, aceasta se taxeaza, potrivit legii, cu o singura taxa de 5% din valoarea masei partajabile.

In urma procesului de partaj intre soti, cei care obtin proprietatea exclusiva a unor bunuri mobile, imobile sau sulte nu trebuie sa plateasca impozit catre stat la punerea in posesie. Cu toate acestea, odata ce a fost comunicata decizia instantei sau a fost incheiat partajul la notar, proprietarii trebuie sa plateasca taxele datorate catre stat pentru bunurile respective (cum ar fi impozitul pe imobil sau impozitul auto).

Obligatia de intretinere: pensia alimentara

Obligatia de intretinere isi are fundamentul in relatiile de familie si poate fi definita ca indatorirea impusa de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, atat din punct de vedere material, cat si spiritual.

Aceasta este reglementata pentru a satisface, in primul rand, necesitatile materiale de trai ale persoanei indreptatite la intretinere (hrana, imbracaminte etc., fiind denumita, in limbaj popular, pensie alimentara) si subzista, dupa divort, atat intre parinti si copii, cat si intre fostii soti, in anumite conditii.

Obligatia de intretinere dintre fostii soti

Obligatia de intretinere intre fostii soti exista atunci cand sotul divortat, care are dreptul la intretinere, se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul acesteia. El are drept de intretinere si atunci cand incapacitatea a survenit in decurs de un an de la data divortului.

Cuantumul pensiei de intretinere poate fi stabilit pana la o patrime din venitul net al fostului sot obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati. Aceasta intretinere, impreuna cu cea datorata copiilor, nu poate depasi jumatate din venitul net al sotului obligat la plata.

Obligatia de intretinere dintre parinti si copii

In urma separarii, parintii sunt obligati sa intretina copilul/copiii in cazul in care minorul/minorii nu se poate/pot intretine din munca, inclusiv in cazul in care ar avea bunuri.

Tinerii de peste 15 ani pot incheia, potrivit articolului nr. 13 din Codul Muncii, un contract de munca, insa doar cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, in vederea prestarii de activitati potrivite aptitudinilor, cunostintelor si dezvoltarii lor fizice si doar in situatiile care nu le pericliteaza sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala. Minorii mai mari de 16 ani pot presta pana la sase ore de munca pe zi, conform articolului nr. 12 din Codul Muncii.

Daca tanarul obtine un venit indestulator, parintii nu mai au obligatia de intretinere, insa daca minorul considera ca nu are suficiente venituri din salariu pentru intretinere, poate sa dovedeasca necesitatea acordarii pensiei alimentare.

Aceasta este stabilita pana la o patrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime din venitul lunar net pentru doi copii si jumatate din venit pentru trei sau mai multi copii. Aceste limite reprezinta plafoane maximale, care nu pot fi depasite de instanta judecatoreasca. Cu toate acestea, cuantumul stabilit in mod concret nu trebuie sa coincida cu plafonul legal. In general, pensia alimentara se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata.

Citeste si: Pensia alimentara - reglementari legale, cum se calculeaza, cine plateste, sanctiuni pentru neplata

Ajungerea la un acord intre parti este vitala pentru inlesnirea partajului. In mod ideal, sotii ar trebui sa lase deoparte propriile ego-uri, pentru ca impartirea bunurilor comune sa decurga fara incidente. Daca exista copii, cu atat mai mult, cei doi soti ar trebui sa ajunga la un acord, punandu-i pe acestia pe primul loc.

Sursa foto: Shutterstock